Confienta, sau naivitatea venerabilului

Cu cat o cunosc mai mult, cu atat mi-e mai puternic lehamite de oamenii astia hidosi ce ma-nconjoara si ipocrizia lor abjecta. Mi-a placut sa ma incred, si cum altfel sa-ti incepi calatoria daca nu prin a intinde mana sub orice pretext in nadejdea ca cineva tot se indura sa o stranga zdravan? Si asa am cazut inevitabil de cateva ori, propta fiind lasa si marsava. Adevarul imi zacea in fata printre zalele de zambet disimulat al ticalosului si deseori am descoperit ca cel mai angelic chip este templu sever al meschinului ingust. Nu am exprimat niciodata mai mult decat pretentia reciprocitatii, ca la respect sa mi se raspunda cu respect. Ma bazam pe principiul echilibrului universal, pe schimbul omniprezent de energie, pe interactiune, pe "The Secret"... si totusi nu e ca in filme, nu e ca in carti. Habitatul nostru e o jungla lipsita de legi. Si asta numai prin felul nostru de a fi. O stim cu totii. Repet o idee. Mi-e clar, dar totusi nu reusesc sa ma complac. Nici nu vreau. Nici nu pot. Nu sunt facut sa fiu rechin. Sunt leu, sub semnul soarelui devorant si sunt martor al pacii atunci cand totul in jurul meu se propaga in echilibru. Nu fac greseala sa cred ca acesta inseamna bine. Nu o mai fac. Onoarea e pentru fraieri si pentru susceptibili. A murit odata cu miturile cavalerilor medievali. Fie nu sunt in stare, fie asa e ea, lumea asta de doi lei, pentru care vei fi inselat odata s-odata, daca nu o faci tu la momentul oportun. Pe bune acum, ma simt ca intr-o pelicula despre ambianta mafiota regizata de Francis Ford Coppola, fiind constrans la travaliul circumspectiei pustii. Tin ochii-n patru si cand dorm, acerand stabil clipa in care cugetul paranoic va zbiera descreierat "sase!!!". Simt neputincios cum pe zi ce trece stropul asta de teama patologica se scurge in vasul agorafobiei, care odata spart ma va mistui atat pe mine cat si pe cei care au un raport cu persoana mea.

Repetitivitate, despre asta e iadul. Si mie mi se intampla iar si iar... spurcat iad din jar. Siniubirea celorlalti m-a facut ce sunt acum si continua sa-mi sileasca transcenderea. Decizia a fost intotdeauna a mea, dar a fost sedusa de angajamente scornite care mai apoi au eschivat cu dibacie obligativitatea retribuirii. Dar asa e diavolul si in metaforele biblice, promite cate in luna si stele pentru a te atrage sub egida lui. Iar odata acolo isi releva spinii veninosi, apti sa te subjuge la aservire vesnica. Poti sa-l condamni? Asta stie sa faca. Si daca il condamni, ramai cu asta si atat. Daca te mulezi dupa chipul si asemanarea lui, devii ceea ce ai meprizat cu staruinta.

Nu-mi plac majoritatea oamenilor, dar daca treceti pe langa mine pe strada nu ma veti recunoaste. Va veni insa si vremea cand ma voi remarca. Si atunci ferice de cei ce sunt diferiti de gloata. Cat despre gloata, sa cerce absolvire in futilitatea penitentei lor...