Dienstag, 27. Mai 2008

Dinti

Albi galbui cu inconsistente disparate isi fac veacul in cusca glasului meu. Si ma dor. Gropi de gunoi astenice, focare febrile de molipsire sau cioturi sfredelitoare, toate tuberculizeaza barbar peretii susceptibili din leasa. Si asta de cand ma stiu. Am precedat momentul acesta cu incalculabile tentative de a renova paragina, dar toate au cunoscut acelasi rezultat iminent. Zidurile de armatura se sfarma sub injonctiunea reciproca, iar si iar. Traiesc deceptiile mesterului Manole sau, inversand acceptia metaforica a mitului pagan, poate chiar ale lui Blaga. Se cuvine oare sa existe si in cazul de fata o forma fizica de jertfa? O Ana dentara? Stii, chiar daca tie ti se pare, mie nu-mi arde de gluma. Nu consimt nici macar sa zambesc in amploarea mastii mele, nu-mi permit daramaturile. Le-as inlocui chiar acum pe toate intr-o schimbare radicala de arhitectura. Sa se ridice semete structuri din aliaje de titan si adamant rezistente la orice privire piezisa! Mancare, bautura si alti vizitatori sau locuitori ai pesterei igrasioase vor fi toti constransi sa pastreze imaculatul pe parcursul salasluirii lor. Dar pana atunci ma multumesc cu pumnul asta de calmante. Umple paharul si hai noroc!

Freitag, 9. Mai 2008

Defel

Asta-i momentu-n care, dai tot din tine,
serpi cu venin, venind spre tine-n serpentine.
Aceleasi sterpe tine, terne-n vine, eterne, -n fine,
temeri, crime, incep sa-ncline din temelie.

Ce-ti trebe tie, cere fire, nu bere-n zile la betie,
caci vere, cerne-n fire erezie! ... Pacea?
O fantezie. Credeai ca lumea-i buna?
Cand o furtuna inoportuna inunda o comuna?

In lupta cu propria natura, credeai ca-i faci fata?
Taci, lasa. Vraci farsa lasa lumea-n canci arsa.

E plin de ei, si tu o stii. Declin de zei evrei,
printre cei cu mosii. Vezi monstrii dominand prostii,
leprosii, cristosii, copiii nostri, toti stirbi printre ostiri?

E-un pas mic de la inger la demon, de la scancet la te rog,
nascut din pantece de rob. Adn-n genom, samanta stearpa,
paranoic matol de la alcool si iarba, si chiar ca-mi
aduc aminte de timpuri, cand desfaceam stive de plicuri,
goleam sticle-ntre tripuri s-o ardeam strict pe tertipuri.

Tipe si ticuri s-au scurs desarte, si pus pe fapte,
m-am dus departe, sus spre apus si noapte,
lasand in spate, zilele calde, berile-n halbe,
chipuri marsave slabe, ziduri si drame grave.

Nopti albe inca-mi intuneca orizontul, cu nori in frontul
din care-adulmeca corbii mortul. Dar toate vor fi totul
cand voi fi una cu nimicul, intunericul, lumina, si prin fascicul ...

Vad nume, citindu-mi versurile postume, plansete, glume,
stranse de lume, la varste nebune. Si daca vezi panzele sumbre
din pasle nocturne-n urne, prin rastete, urlet, spune ...
Vad nume, citindu-mi versurile postume, plansete, glume,
stranse de lume, la varste nebune. Si daca vezi panzele sumbre
din pasle nocturne-n urne, prin rastete, urlet, spune ...

Am acumulat atata ura incat fiinta-mi suspina,
durerea-o suprima melodia sublima-n surdina.

Bag timbru sub limba, aceeasi doza-mputita.
Combin nevroza cu frica, intr-o scleroza multipla.

Spiritu-mi tipa, striga, plimb spirtu-n sticla,
sting filtru-n tipla si-nfig cutitu, spintec!

Doamne sfinte, suntem doar oameni printre
toane, instincte si sufletul ne doarme sprinten.

Fara vreo sfanta cauza, simturile-mi sunt in pauza,
infrant de clauza dau sa vad malul dincolo de Stix trecand in mauza...

Insa golul e fervent si imi inghite intentiile lent.
Sunt ce-am vrut sa fiu pe-alocuri. Nimic. Si nimicul e totul.