Dinti

Albi galbui cu inconsistente disparate isi fac veacul in cusca glasului meu. Si ma dor. Gropi de gunoi astenice, focare febrile de molipsire sau cioturi sfredelitoare, toate tuberculizeaza barbar peretii susceptibili din leasa. Si asta de cand ma stiu. Am precedat momentul acesta cu incalculabile tentative de a renova paragina, dar toate au cunoscut acelasi rezultat iminent. Zidurile de armatura se sfarma sub injonctiunea reciproca, iar si iar. Traiesc deceptiile mesterului Manole sau, inversand acceptia metaforica a mitului pagan, poate chiar ale lui Blaga. Se cuvine oare sa existe si in cazul de fata o forma fizica de jertfa? O Ana dentara? Stii, chiar daca tie ti se pare, mie nu-mi arde de gluma. Nu consimt nici macar sa zambesc in amploarea mastii mele, nu-mi permit daramaturile. Le-as inlocui chiar acum pe toate intr-o schimbare radicala de arhitectura. Sa se ridice semete structuri din aliaje de titan si adamant rezistente la orice privire piezisa! Mancare, bautura si alti vizitatori sau locuitori ai pesterei igrasioase vor fi toti constransi sa pastreze imaculatul pe parcursul salasluirii lor. Dar pana atunci ma multumesc cu pumnul asta de calmante. Umple paharul si hai noroc!