Inainte de toate a fost volbura

Justificarea incerta a firii noastre tulbure are acum o constanta infailibila, actuala indiferent de conditie fizica sau materiala ... patima. Ea e cea care contrabalanseaza dogmele impuse, iscand gaura tanjita catre refugiu, liman propriu al cautarii si implinirii. Pe alocuri se traduce in relief transformist, crainic al segnetei absolute, unde fondul vitreg isi neaga reticenta si se infrupta cu pofta din satioasa supa primordiala a formelor, reveland modele universale inca neintrebuintate. Alteori conturul orbeste, conferind o altruista impresie de adevar ezoteric si esenta narcisista isi admira silueta fetida. In acest miasm existential se scalda multi.

Naravul meu l-am descoperit mai ca toata lumea in plina formare, cand stimulii exteriori exercitau impulsuri imparabile asupra structurii mele emotive. Sapand in cimitirul prismelor expresive, printre mormane de manifestari tautologice ale reverberatiilor expansive in contemporanul epigramat, am dat de Pollux si mi-a taiat respiratia inca de la raportul cel dintai. Aliteratie volubila a predmeturilor sociale, fizice si metafizice, tipat pregnant al supararii si nu in ultimul rand, scanteie metalica a independentei. Nu aveam nevoie de mai mult. Mintea se delecta cu savoare nemarginita, largind cicloramele chestionarii fundamentelor la fiecare silaba cuibarita in lobul insetat. Si asa am pornit in cautarea fara sfarsit, luand in brate ghiduri felurite intr-un mod haotic dar necesar. A fost Nietzsche si Marx. Au urmat Heidegger, Platon si Schopenhauer. Iar in timp ce camarazii de suferinta ingurgitau sictiriti comentarii siloase la operele lui Ion Barbu, eu exaltam in superioritatea mea fatarnica la gandul ca ceilalti nici nu-l cunosc pe numele lui de nastere, Dan Barbilian. Era bine sa fi deasupra, dar totusi exista o lacuna. Intors la prima dragoste in incercarea disperata de a exploata toate colturile, am apasat intr-o seara varful pixului pe fila de hartie izolata si am inceput s-o decorez cu adoratie. Era vremea angoasei.

"Te spintec simetric cu sintaxe intacte, plimb spasme cinetic prin taxe si acte ..."

S-a asternut aproape un deceniu de atunci. M-am schimbat eu. S-a schimbat lumea din jurul meu. Viciul s-a adaptat la prezent, cum a stiut sa o faca intotdeauna.