Nebuloasa

Maine am vazut o persoana noua. Era convinsa ca ieri va fi mai bine. Optimismul ei ma ingrijoreaza cateodata si atunci incerc sa o temperez prin predispozitia mea la absurdul deprimant. Dar ea intelege structura universului mai bine ca oricine, identificandu-se cu pustiul echivoc. Cunoaste sisteme stelare si se plimba nestingherita prin vid. Pentru asta o invidiez, dar incerc totodata sa delapidez enigmele ei talcuite, apeland la tertipuri atat de umane. Ea zambeste deplorabil, murmurand viitorul tuturor. O detest si incerc sa-mi deghizez repulsia printr-o mimica placida in lumina colturoasa a schimbului de minciuni. Macar de mi-ai arunca strelice de indiciu pentru a ma putea amagi, fie si minciuna. Erezia ta benevola o surclaseaza pe cea a semenilor si eu nu mai rezist asa. Doar sa am ceva de ce sa ma agat cu piscul unghiilor ponosite ale upovaintei mele. Dar ea isi intoarce spatele din nou schitand surasul jignitor ce evoca satios natura mea circumscrisa.

- Asa! Pleaca! Fa ce stii tu mai bine sa faci. Lasitatea infatisarii tale discrete ma face pe mine mai drastic. Eu sunt convins peste orice dubiu, ca exult in destoinicie...mai mult ca oricine altcineva. Tu esti cea care imi anihilezi imboldul!
- ...Ce stiai maine este completat de ceea ce vei banui ieri.