Achitarea diametrala

Urasc fiecare nesimtit de scafald senin, involburat in girusuri siderale, ce se framanta in sterpul ponegrit al incaperii doar pentru a-mi jena analiza, stropindu-mi viu peste submultimi obosite ale fetei. Desi realizez ca am pierdut, imi permit sa ma repozitionez, pentru a evada iar si a nu trebui sa infrunt. Geamul este imbracat in bucata dreptunghiulara din fire sintetice inexpresive care mi-a acoperit atatea nopti forma, in timp ce fondul savura democratia imaginara. Asta de trei zile si intr-un mod imperfect, ca tot ceea ce sunt eu. Stingher in destinul sau, oblonul inselat in sensul propriu este imbratisat chibzuit de membrele crude din tegla sateasca, ce fug bezmetic de jur imprejur pentru a se aglutina intr-un joc ocult al materiei pe partea adversa. Din alianta lor arboreaza capul cvadrat cu frunte prozaica ce se pleaca curios peste crestetul meu timid. Ma tine in brate bezna, si ma acuza virulent. Genunchii ei ii proptesc pe ai mei, care imi sustin la randul lor coatele de care mi se rezema maxilarele. ... Sprijin, de asta am avut nevoie intotdeauna. Cat pot sa ma dispretuiesc pentru debilitatea aceasta. La inceput m-a timorat puhoiul de obscuritate ce m-a coplesit in jugul lui, dar acum am inteles negresit. Asta imi sopteste necontenit de atata vreme.

Ridic privirea defuncta din poalele ei. Degetele tresar la contactul rece cu metalul. Cordul delireaza in tempoul bezmetic al disperarii. Dintii inclestati isi macina armura intr-un suspin ermetic. Pleoapele aluneca potolite in jos, ferind ultimele boabe cristaline de suferinta ce o canta cortegiul celorlalte in litania stinsa de pe umerii obrajilor.

Iau lama convins, strang puternic, tai adanc si astept supus...