Slab de inger

Astazi ne-am intalnit pentru prima oara, dupa clipe milenare de murmur sfatuitor. Ma asteptam sa fie altfel, sa aiba tot ce nu am eu si imi doresc. Dar nu. In afara de palcul impanat si nimbul stramb imi seamana leit. Raspunsurile le descopera deodata cu mine, desi are un simt civilizat al adevarului vast. Totusi valurile de adoratie senzoriala ma indeamna catre adanc, si incet, incet, imi depasesc timiditatea si las frau liber branhiilor indiscrete. Astfel incep conversatia jinduita de mult. Ma intampina cu replici scurte, putin absconse. Parca absorb reflectia reflexiei mele. E prudent, circumspect intr-un fel, ceea ce-mi forteaza mecanic postura defensiva. Sigur ascunde ceva. Doar e embrion providential, nu are cum sa nu-mi tainuiasca ceva. Inchei colocviul pentru moment, nu ma expun din prima. Totusi voi afla ce stie si el, cu riscul de a fi injunghiat pe la spate, si pentru recipisa ii voi aduce si pe ceilalti "eu" la masa.