Si asa se face ca...

Pupilele curbate se dilata caustic la mirosul imaginatiei puerile. Cuceritor al spatiului extraterestru, lider de curente ideologice sau mantuitor de destine. Alegerea apartine in totalitatea ei inocentei infatuate. Si adevarul e ca atunci ai libera optiune, nestanjenita de intrebarile cum, cand si in ce context. Exista doar vesnicul ce. Fervoarea deriva din judecata simpla, nepangarita de plurivalenta. Esti doar pe ruta dreapta, fara furca deconcertanta, fara conjugari inutile ale finalitatii. Pui punct, tragi linia si marchezi optiunea. Nu e doar o inventie oportuna a voiajului primordial, ci o replica involuntara la cea mai marcanta experienta de pana atunci. Ati stat sa analizati de ce unele culturi au imbratisat diverse forme ale mitului ursitoarelor cunoscut de noi? Apar dupa trei zile de la nasterea copilului pentru a-i determina cursul fatidic. Grecii le-au numit Moirae, cultura baltica a creat zeita Laima cu cele doua surori ale sale. De la egipteni pana la indienii Navajo, toti au adoptat ideea de predestinat. Nevoia congenitala de itinerar scontat naste simulacru si implicit derularea tuturor actiunilor in dependenta de acesta. Animalul e pagubit de strainul din jur.

Ma vad si acum construind orase de nisip in cosmosul meu sordid. Ce anemic eram si cat de profunda parea ulita dupa cinci ani cavernosi de animatie. Geneza n-o mai tin minte acum, dar nu scap de sentimentul asupritor ca pe atunci inca pipaiam pamente ale facerii. Probabil toti traiesc asta, probabil. Iar eu nu-mi doream decat sa vad poduri zvelte unind maluri din sunet, sosele striate cu pavaj palpabil si cladiri trufase ce sprijina arcadele din praf stelar. Totul presarat cu duhuri harnice pline de o ispita maligna a cautarii. Eram pierdut in ea. O creasem si acum o controlam. Cata libertate neconditionata mai poti sa ceri de la piatra si otelul de azi? Dar clipa se apropie si ursitoarele exacte in transa lor sacadata nu-si inseala astrele.