Impar

- Auzi tu, sa-mi bag eu tata pula in guvernu' ma-sii. Pai ce? Aia stiu cum e sa-ti storci buzunaru pentru o felie da pita si un salam?
- Nu. Normal ca nu. Dar puneti-va in situatia lor. Ati fi fost mai corect? La cate tentatii si oportunitati ar fi ...
- Ma da nici asa! Bagi la tine in traista, da mai si lasi ceva in urma. Sa se vada omu de rand cat de cat multumit. Cum pula mea, ii si logic daca te gandesti, nu? Faci ceva pentru comunitate si furi mai putin, da aia cand vad ca ai facut, te aleg iar. Si atunci mai furi putin, da faci iara cate ceva. Si tot asa, metoda pasilor marunti da siguri. Futa-i Dumnezo' da nesatuli!
- Aici va dau dreptate. Oricum nici fara ei nu se poate. Cineva trebuie sa aibe fraiele in mana.
- Io nu stiu, poate ar fi mai bine fara. Ca oricum ii asa de cand lumea. Sa se schimbe cu totu, sa fie fiecare sefu' lui, ce mama ma-sii. Fara UE si mondializare sau cum dracu' ii zice ...

Tumultul de crapaturi luminoase fac cerul zdrente si zdrobesc pamantul sub talpa lor electrica. Mamiferele descreierate fug dupa adapost, bete in timoarea inexplicabilului. Printre ele si homo sapiens. Dar acesta este un exemplar mai special. I se poate descifra in privire. Alaturi de frica, mai are si o alta sclipire. Aspiratia la justificare ii pateaza firea, il macina cu forta mecanica a unei mori. Privind din intimitatea protectoare a grotei, simte cum neajunsurile fizice ii bifurca patosul, acum exista fie voalare, fie sfruntare. Singur nu este capabil sa decida, nu poate decide asupra naturii. Dar cine poate? Cineva, ceva mai presus decat orice cunoscut de el. Cineva, ceva in masura sa ia decizii pentru el, pentru desfasurarea lui, pentru congregatia de stanci necuprinse si pentru bobul de praf imponderabil... Lui trebuie sa i se supuna, si el va carmui arca vietii dupa sapienta Sa infailibila, cotind cand va fi necesar. El este tot, si El este nimic. Mingea de foc ce Ii parcurge fata este zambetul Lui iar detunarile si sagetile de fier lichid Ii sunt strigatele si lacrimile de nemultumire. De acum fiecare pas va avea temei!

Ei tintesc cu acuitate microscopica si trag rece. Corpuri neanimate lovesc pavajul injectat printre mormane smintite de protestatari dezbinati. Copii, femei, barbati. Nu exista discriminare, toti se conformeaza profilului schitat. Au afisat erezia, s-au impotrivit vointei Pumnului de fier, au indraznit sa conteste adevarul absolut? Acum suporta repercursiunile. Doar nu credeau ei ca El va accepta o blasfemie placardata. Dar haita descreierata se regrupeaza, isi aduna ura din sangele aproapelui si o redreseaza cu mai multa indarjire decat pana acum. Hingherii incep sa fie inghititi de vartejul orb, baricade se sfarma, statui din bronz plang rugina. Au privit cum fii si fiicele lor au trecut Stixul si acum nu mai au nimic de pierdut. El simte cum piedestalul ii se naruie sub statura, aprehensiunea ispiteste zeul sa fie indulgent cu propriai lasitate umana. Dar refugiul e in van. Primul graunte de plumb fierbinte ii cariaza ceafa si zeama rosie ii improsca uniforma. Sprijinit doar de genunchi, exhiba acum zenitul patetismului cat se poate de uman. Si gloata-l cuprinde si-si sfasie lacom prada. Vuietul se disipa incet, randurile se raresc. Calmul mat inghite pentru o clipa totul. Din fata de tot se aude o exclamare febrila:

- Regele a murit! Traiasca regele!